Dacă o persoană
narcisistă a încercat să-mi facă rău, e pentru că şi-a căutat cu
disperare şi a crezut că va găsi în mine drogul ADMIRAŢIEI. Iar dacă i-am căzut
în plasă şi mi-a făcut rău (şi-a dus la îndeplinire planul), e pentru că am
ÎNCUVIINŢAT să-i ofer dogul. De fapt şi eu am căutat cu disperare şi am crezut
că voi găsi în ea un drog. Cel al APROBĂRII - încercând să-i fiu în toate pe
plac pentru a-l putea obţine. Doi oameni în căutarea disperată a drogului lor.
Dar care în loc de drog găsesc un medicament. Cel mai potrivit medicament:
DEZAMĂGIREA. Medicamentul acesta e ca şi un semn de circulaţie care le arată pe
unde să o ia atunci când s-au rătăcit. Le indică direcţia cea bună, spre o
sursă AUTENTICĂ a ADMIRAŢIEI (pentru unul) şi a APROBĂRII (pentru celălalt).
Cei doi îşi sunt de fapt reciproc (şi inconştient poate) cei mai mari
binefăcători. Pe cât de mare e suferinţa pe care şi-o provoacă reciproc,
pe-atât de mare e nevoia lor de se vindeca de dependenţa alienantă faţă de
drogul după care tânjesc.
***
Întotdeauna vreau ca altcineva să se schimbe, pentru
ca eu să mă simt bine. Cu ce m-ar ajuta însă pe mine dacă altcineva s-ar
schimba?
Pentru că eu rămân la fel de vulnerabil ca şi înainte, la fel de uşor de înşelat. Eu sunt cel care are nevoie să se schimbe - cel care trebuie să ia medicamentul.
Pentru că eu rămân la fel de vulnerabil ca şi înainte, la fel de uşor de înşelat. Eu sunt cel care are nevoie să se schimbe - cel care trebuie să ia medicamentul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu