Câteva Caracteristici ale Persoanelor Narcisiste (toxice)

Iată câteva lucruri pe care le puteţi observa  la oamenii narcisişti, toxici, manipulativi, pe care îi întâlniţi:

- De obicei sunt f. simpatici, nostimi – ştiu să glumească şi să ofere cadouri pentru a te seduce dar şi pentru a te putea îndatora (cumpăra de partea lor), făcând din tine sclavul dorinţelor lor, cărora, dacă eşti slab de înger, nu mai îndrăzneşti să li te opui “după toate câte au făcut pentru tine”. O fac pe salvatorii/eroii/sfinţii aproape ori de câte ori au ocazia, dar este o mare diferenţă între ei şi aceştia. Şi anume: narcisiştii încearcă să se promoveze pe ei înşişi prin faptele lor "eroice", pe când adevăraţii eroi/sfinţi urmăresc să îl promoveze doar pe Dumnezeu.

- Sunt în permanenţă în căutarea unei scene: la catedră, în politică, într-o Biserică etc. Admiraţia şi aplauzele spectatorilor lor sunt drogul de care, sub nicio formă, nu se pot lipsi.

- Când vor să-şi impună punctul de vedere sunt deseori morocănoşi pentru a atrage atenţia asupra lor, pt a putea culpabiliza şi manipula mai uşor.

- Sunt sadici, adevăraţi vampiri psihoafectivi care se delectează şi se hrănesc cu energia pozitivă (starea de bine) pe care o pierdeţi în contact cu ei. Fac “teste” repetate pentru a descoperi care vă sunt punctele slabe, pentru a le putea ataca cu mai multă precizie, pentru a vă putea desfiinţa mai uşor.
“Sunt foarte lacomi după sufletul cuiva şi le este mereu foame. Foarte foame. [...] Specificul
manipulatorului constă în devalorizarea aproapelui său, pt a-i impune acestuia ideea
superiorităţii sale.” (Isabelle Nazare-Aga)

- Sunt extrem de invidioşi şi geloşi.

- Sunt deosebiţi maeştri ai minciunii (directe sau indirecte), pe care
o mânuiesc cu o măiestrie diabolică. Fără scrupule. Nu spun ceea ce fac şi nu fac ceea ce spun.

- Sunt super critici când cineva străluceşte câtuşi de puţin, nu suportă gândul că altcineva ar putea să fie mai deosebit decât ei. În privirea lor puteţi observa o scurtcircuitare interioară când le vorbiţi la superlativ despre alţii.

- Sunt regii ambivalenţei: acum sunt calzi şi afectuoşi ca pisicile, acum sunt reci ca gheaţa şi indiferenţi ca pietrele.

Acum iau aerul de persoane superdotate, acum iau aerul unui copil lipsit de apărare.

Ceea ce constituie forţa lor şi le perpetuează domnia este faptul că oscilează în permanenţă.

- Sunt iritabili, imprevizibili, explozivi, ca nişte uragane: nu ştii niciodată ce-i înfurie.

De fapt furia lor este strategică, folosită în scopul de a speria – o persoană
speriată poate fi manipulată mai uşor. Atunci când adevărul nu este de partea lor,
în mijlocul propriei furii folosesc cu deosebită îndemânare mai ales atacurile la persoană,
făcând apel la invective precum: “incult, necitit, ipocrit, sentimentalist, tâmpit”, etc.
sau comparându-te cu alţii care sunt “cu adevărat: culţi, citiţi, erudiţi, inteligenţi,
deosebiţi”, etc. Dacă nu pot avea câştig de cauză, încearcă astfel ca cel puţin să-şi
distrugă verbal interlocutorul, demoralizându-l (atât cât acesta le permite).

- Te acuză pe tine (ori de câte ori le permiţi) pentru propriile lor defecte sau greşeli (proiecţie).

- Sunt receptivi la sentimentele şi punctele de vedere ale celorlalţi doar în aparenţă, dar nu şi în realitate.
Sunt nişte actori grăbiţi să îşi atingă scopul şi doar atât.

- Sunt controlativi, nu suportă ca lucrurile să decurgă altfel decât vor ei, sunt în stare
să te mutileze verbal cu sânge rece dacă nu te conformezi planului lor şi, dacă nici aşa nu reuşesc, "îşi fac valiza şi pleacă" - în mod ostentativ.

- Nu pot intra într-o relaţie sau într-o discuţie decât într-un mod competitiv.
Nu îi interesează care este adevărul, ci numai care este învingătorul.
Nu îi interesează concluzia - atunci când aceasta tinde să fie în defavoarea lor, ci confuzia – mai ales atunci când aceasta este singura variantă care le mai rămâne pentru a putea cădea ca pisica în picioare.
Totul este pentru ei doar o luptă pentru putere.

- Cameleonici: pentru ei adevărul se schimbă de fiecare dată în funcţie de interesele personale şi nu invers.
- Când adevărul nu este de partea lor, minciuna/insolenţa le sare imediat în ajutor. 

- Când nu le convine adevărul într-o discuţie, îl minimalizează prin ridiculizări şi atacuri la
persoană sau se leagă de lucruri nesemnificative, cum ar fi micile inadvertenţe de exprimare,
imprecizia detaliilor, etc. pentru a muta subiectul discuţiei care nu le convine pe un alt teritoriu
mai puţin periculos pt. ei.

- Pun întrebări capcană, pentru a te provoca la anumite dezvăluiri personale, de
care să se poată folosi ulterior blamându-te.

- Îţi dau răspunsuri în doi peri.

- Fac ochii mari cât cepele la greşelile altora, dar îi au strâns legaţi când vine vorba despre ale lor. Preferă să-şi inventeze scuze la nesfârşit, decât să recunoască că au greşit.

- Atunci când adevărul dintr-o discuţie îi deranjează, discursul lor devine brusc pseudo-logic,
sfidând până şi normele morale sau ale bunului simţ.

- Viaţa lor morală pare a fi impecabilă în cuvinte (sunt predicatori deosebiţi - în a-şi afişa virtuţile imaginare şi în a-i corecta pe alţii), dar în practică e un adevărat dezastru. În ascuns, se lasă târâţi în: autoerotism,
droguri, dependenţă de alcool, adulter, pedofilie, etc. – chiar dacă în ochii celorlalţi trec
deseori drept nişte persoane onorabile şi distinse.

- Sunt de cele mai multe ori super-inteligenţi. Dar asta nu-i împiedică să-şi folosească inteligenţa într-un mod diabolic, chiar şi împotriva lor.

- Ei impun, nu propun.

- Nu cunosc ce este ruşinea şi bunul simţ. Trec peste suferinţele celorlalţi, pe care le-au provocat
chiar ei, fără scrupule. Deviza lor este: “După mine potopul”.

- Din nefericire, în pofida bunătăţii ieşite din comun pe care o afişează, nu te poţi baza pe ei mai mult decât te-ai baza pe o viperă.

- Sunt foarte greu de detectat de către cei mai puţin experimentaţi, şi de aceea şi foarte periculoşi.
Se spune că unui manipulator îi trebuiesc numai 15 minute pentru a detecta cu cine are de-a face: o potenţială victimă sau un alt manipulator.
Dar unui om obişnuit pot să îi ia chiar şi câteva zeci de ani până când să iasă din vraja farmecului unui manipulator şi să îşi dea seama cu cine are de-a face.

- Mihaela Farauanu